Scurtă istorie a Casei de Cultură

Daca ne intoarcem in trecutul destul de zbuciumat si dens al istoriei, ideea infiintarii unui asezamânt de cultura ne duce pâna la inceputul sec. al XIX-lea, perioada in care Radautiul se afla sub stapânire austriaca. in urma dezvoltarii socio-economice a zonei si tinând cont ca populatia de etnie germana si iudaica dispunea de asemenea institutii proprii, in rândul cadrelor didactice se naste dorinta infiintarii unei Case de Cultura. in frunte cu Gh. Popadiuc, cadrele didactice incep in anul 1919 demersurile pe lânga prefectura in vederea obtinerii unui spatiu pentru Casa de Cultura.

Prima locatie obtinuta se afla pe strada Stefan cel Mare, intr-un local nu prea potrivit pentru desfasurarea de activitati culturale. Dupa un an, asa-numita Casa Nationala isi muta sediul pe B-dul Bogdan Voda nr. 2 (lânga biserica) – cladire demolata in prezent. in acest sediu a functionat pâna in anul 1926, când este transferata in locul "Casei Germane" (fostul cinematograf “Flacara”).

 

 

Bugetul destul de sarac al primariei si prefecturii nu permite finantarea construirii unei case proprii, asa ca invatatorii de pe cuprinsul orasului si judetului hotarasc ca localul Casei Nationale sa se construiasca cu fondurile lor prin contributii individuale. In 1944 Adunarea Generala aproba ca toti invatatorii din judet sa participe cu câte un salariu, esalonat in rate lunare in decurs a trei ani. Terenul este obtinut de la Ministerul Agriculturii ce avea pe Bogdan Voda o gradina mare. Constructia incepe pe 21 iunie 1937 si este terminata la rosu si acoperita pe 4 noiembrie 1937. Incepe razboiul si totodata si tot felul de incercari din partea prefecturii de a obtine cladirea. Odata cu evacuarea din martie 1944, Asociatia invatatorilor se desfiinteaza, dar la 1 martie 1946 se constituie sindicatul invatatorilor ce convoaca o sedinta pentru formarea unui comitet de constructie a “Casei Noastre”. Lucrarile cladirii incep in 1937, dar se intrerup din cauza razboiului si se termina abia in 1956.

In acest timp cladirea a avut diferite functiuni, dupa bunul plac al autoritatilor*, ba chiar s-a incercat a-i schimba destinatia (*folosita chiar si de federala ca depozit de marfuri). Anul 1958 aduce inaugurarea Casei de Cultura, ce dispune de o sala de spectacole de 500 locuri si alte 16 incaperi si dependinte pentru desfasurarea activitatilor culturale.

Partial, visul acelor invatatori si dascali este implinit, deoarece sistemul bolsevic va transforma Casa de Cultura intr-un instrument al unui sistem ce va dori sovietizarea maselor, formarea “omului de tip nou”. Institutia isi extinde activitatile in tot raionul Radauti; desfiintandu-se raionul, Casa de cultura raionala se transforma in Casa orasenesca. (Analele Bucovinei Anul XV (30) 1-2008; Filimon Rusu – Jurnal - Amintiri, oameni si locuri din Tara Fagilor).

Odata cu moartea lui Gheorghiu-Dej si preluarea puterii politice de catre Nicolae Ceausescu, incepe pentru Romania o noua era, prin schimbarea denumirii la al IV-lea Congres din Partidul Romanesc al Muncii in Partidul Roman si a numelui statului, din Republica Populara Romania in Republica Socialista Romania. Nici pe taramul culturii lucrurile nu raman neschimbate si incepe organizarea manifestarilor megalomanice (de mari dimensiuni) cu participarea maselor largi cu scopul cultului personalitatii. Asa numitele manifestari de proportii “Cantarea Romaniei” se fac cu participarea intregii suflari, de la pionieri (scolari) pana la muncitori din diferite fabrici. Iata doar un pasaj din care ne putem face o imagine despre intelegerea actului cultural din acea vreme: “Casa de cultura a orasului organizeaza anual intre 450-500 actiuni diferite la care iau parte in medie 90 de mii de persoane, ceea ce inseamna ca un cetatean adult, pionier sau elev din localitate participa pe an de 6 ori la manifestarile organizate de aceasta institutie”. (Dragos Luchian – Monografia orasului Radauti, pag. 253)

In anii 1980, Casa de Cultura dispunea de o universitate cultural-stiintifica cu cursuri de cultura generala si cursuri tehnice (depanare radio-tv, dactilografie si croitorie); brigazi artistice (specializate si pe probleme de medicina); lectorate de raspandirea cunostintelor material-stiintifice; cercuri artistice: literar, plastic, de actorie, fanfara, pian si filatelie; formatii artistice: cor, fanfara, muzica usoara, orchestra, muzica populara, teatru, grup satiric, montaj literar-muzical. In conditiile inmultirii turneelor trupelor profesioniste de teatru, muzica si cor, precum si a celor de amatori, apare si Cenaclul Flacara ce organizeaza concursuri si seri culturale la care a participat publicul larg al orasului, actiuni ce s-au bucurat de un succes deosebit.

Nivelul artistic al formatiilor Casei se Cultura este dovedit de ocuparea unor locuri fruntase la diferite concursuri judetene si nationale:

  • - 1967 – Placheta “Cea mai buna activitate” pe tara din partea Comitetului de stat pentru cultura si arta;
  • - 1976 – “Cea mai buna activitate”, locul II pe judet;
  • - 1976 – Medalia de argint, formatiile de montaj literal-muzical la etapa finala a formatiilor de teatru;
  • - 1976 – locul I la Editia VII-a la Festivalul folcloric de la Slanic Moldova;
  • - numeroase premii si diplome la etapele festivalului national “Cantarea Romaniei”.

La sectiunea folclor, Casa de Cultura Radauti se remarca la Festivalul de Folclor al Tarilor Balcanice de la Mamaia (26 aug. – 2 sept. 1980), unde ansamblul “Braduletul” a reprezentat Romania (alaturi de “Dunarea” din Corabia si “Transilvania” din Cluj-Napoca) la o manifestare folclorica la care au participat ansamblurile Casei de Cultura din Sofia si Ministerului turismului din Turcia. Odata cu prabusirea regimului ceausist, cresc si posibilitatile Casei de Cultura de a se exprima artistic. O preocupare fundamentala prin care Casa de Cultura isi justifica menirea este aceea de a conserva, proteja, transmite si de a pune in valoare traditiile populare specifice zonei.